Cancer, cauzele subtile și tratament psihoterapeutic și bioenergetic

Cancerul este una dintre cele mai răspândite boli ale secolelor XX și XXI. El dezvoltă celule anormale, canceroase. Sistemul imunitar, care nu mai poate diferenția celulele sănătoase de cele bolnave, nu reacționează în prezența celor din urmă, iar acestea se răspândesc cu viteză în corp.

Oamenii pot avea celule pre-canceroase în organism, dar sistemul imunitare, adică sistemul natural de apărare din corpul nostru, le anihilează înainte ca acestea să devină canceroase. Deoarece aceste celule se dezvoltă într-un mod incontrolabil și fără încetare ele pot dăuna funcționării unui organ sau a unui țesut, putând astfel să afecteze părțile vitale ale organismului. Atunci când aceste celule invadează diverse părți ale corpului, vorbim despre cancer generalizat, sau metastază canceroasă.

Cancerul este legat în primul rând de emoții refulate, de resentimente profunde, care datează uneori de mult timp, față de ceva sau față de o situație care mă tulbură încă și astăzi și față de care nu am îndrăznit niciodată să îmi exprim sentimentele profunde.

Există adeseori o legătură cu unul sau mai multe aspecte ale vieții mele de cuplu. Chiar dacă cancerul se poate declanșa foarte repede, în urma unui divorț dificil, a pierderii unui loc de muncă, a pierderii unei ființe dragi etc., de obicei este rezultatul mai multor ani de conflict interior, de culpabilitate, de răni, de supărări inconsolabile, de ranchiună, de ură, de confuzie sau de tensiuni care mă rod. Tăiesc disperare, respingere de sine, mă simt nenorocit. Mă macină mereu același sentiment de eșec.

Ceea ce se întâmplă în exterior este doar reflectarea a ceea ce se petrece în interiorul meu, ființa umană fiind reprezentată de celulă și de mediul de viață, iar societatea prin țesuturi. În majoritatea cazurilor, dacă sufăr de cancer, sunt o persoană iubitoare, devotată, plină de atenție și de bunătate față de ceilalți, foarte sensibilă, care seamănă iubire și fericire în jurul său.

În tot acest timp emoțiile mele personale sunt refulate foarte adânc în interiorul meu. Îmi găsesc alinare și satisfacție în exteriorul meu, nu în interior, deoarece am un respect de sine foarte scăzut. În timp ce mă ocup de toată lumea îmi las la o parte nevoile mele personale. Mă simt neputincios în a-mi schimba viața. Această neputință provine din faptul că am impresia că nu am nici o putere asupra propriei mele vieți. Las această putere în grija unei autorități mai mari decât mine, din exteriorul meu. Nu mai sunt în contact cu corpul meu și cu emoțiile mele.

Sunt pierdut deoarece nu mă definesc decât prin intermediul celorlalți. Nu mai am nici o identitate. Am devenit un străin față de mine însumi. Îmi cedez locul celorlalți, îmi las la o parte celulele sănătoase, care reprezintă identitatea mea și care sunt înlocuite de celule străine, care în mod normal nu și-ar avea locul în corpul meu. Dar, pentru că  binele celor din jurul meu este deasupra binelui meu personal, decid că eu nu valorez nimic și că îi pot lăsa pe ceilalți să mă invadeze. Evit să îmi iau viața în mâini și mă consider incapabil de a face acest lucru.

Deoarece mi se pare că viața nu îmi mai poate aduce nimic, mă predau și îmi pierd bucuria și cheful de a trăi. La ce bun să mai lupt? Dacă trăiesc multe emoții puternice, ură, culpabilitate, respingere, mă voi afla într-o reacție foarte puternică, la fel ca și celulele mele. Celulele mele sănătoase se întorc împotriva mea, iar celulele bolnave preiau controlul asupra organismului meu. Mă voi simți chiar responsabil de problemele și suferințele celorlalți și voi vrea să mă autodistrug.

Celulele canceroase trăiesc în izolare, la fel ca mine, cel care vrea să se retragă în sine în fața unei situații pe care îmi este foarte greu să o accept. Vorbesc foarte puțin despre ea și îmi refulez propriile emoții care mă otrăvesc. Îi port pică vieții deoarece consider că aceasta este prea nedreaptă. Joc rolul victimei vieții devenin astfel foarte repede victima cancerului. De obicei, ura față de cineva sau față de o situație mă va roade pe interior și va determina celulele mele să se auto-distrugă.

Această ură este foarte adânc îngropată în mine și, de obicei, nu sunt conștient de existența acesteia. Este ascunsă în spatele măștii mele de persoană bună. Corpul meu se descompune încet, deoarece și sufletul meu se descompune. Am nevoie să îmi împlinesc dorințele, în loc să le fac pe plac celorlalți. Trebuie să îmi ofer mici bucurii și plăceri.

Am acumulat resentimente, conflicte interioare, culpabilitate și respingere față de mine însumi deoarece am acționat mereu raportat la ceilalți, iar nu în funcție de ceea ce îmi doresc eu. Răbdarea exemplară de care dau dovadă este însoțită de un slab respect față de mine însumi. Evit să îmi acord dragoste și respect deoarece cred că nu merit aceste lucruri.

Voința mea de a trăi devine aproape inexistentă. Mă simt inutil. La ce bun să mai trăiesc? Este modul meu de a îmi încheia socotelile cu viața. Mă auto-distrug, dar este de fapt o sinucidere deghizată. Am impresia că mi-am ratat viața, pe care mi-o consider un eșec. Moartea îmi poate părea, chiar dacă inconștient, mai frumoasă decât viața pe care o duc în prezent. Am nevoie să redefinesc cine sunt cu adevărat în loc să mă identific cu imaginea pe care ceilalți vor ca eu să o proiectez în exterior.

Am nevoie să dau masca la o parte. Poate fi un demers dificil pentru moment, dar este esențial pentru a îmi redobândi controlul asupra vieții mele. Voi descoperi că am tot curajul și toată forța necesare pentru a îmi îndeplini visele. Partea corpului care a fost atinsă de cancer îmi dezvăluie natura problemei sau problemelor mele, îmi arată ce program mental sau ce atitudini trebuie să schimb pentru a face boala să dispară.

Vindecare

Trebuie să reintru în concact cu eu-ul meu interior și să mă accept așa cum sunt, cu calitățile, cu defectele, cu puterea și cu slăbiciunile mele. Accept să las la o parte vechile atitudini și obiceiuri morale. Acceptarea bolii este esențială pentru ca apoi să pot lupta. Dacă refuz să accept boala, cum voi putea să o vindec?

Accept să reiau contactul cu acea parte din mine de care m-am deconectat, pentru a reintra în contact cu viața mea. Îmi deschid inima și devin conștient de tot ceea ce îmi poate aduce viața și cât de mult fac parte din viața mea. Chiar dacă inițial cancerul pare a avea rolul negativ al unui dușman, îmi dau seama că el mi-a fost dat pentru a mă determina să fac niște schimbări majore în viața mea.

Faptul de a primi un tratament natural pentru vindecare, masaje, bioenergie sau orice alte tehnici cu care mă simt bine, va avea un efect de armonizare și mă va ajuta să îmi deschid conștiința în fața tuturor minunilor vieții și a frumuseții din jurul meu, lucru care va întări sistemul meu imunitar.

Accept să liniștesc emoțiile pe care le am în mine. Îmi reiau controlul asupra propriei mele vieți. Doar eu știu ceea ce este bun pentru mine! Doar eu pot decide să mă vindec. Accept să mă pot vindeca deoarece am multe lucruri de îndeplinit, multe vise de realizat.

Accept să trăiesc în prezent, acceptându-mi trecutul, ca pe o perioadă de pregătire pentru a mă descoperi, pentru a afla cine sunt cu adevărat. Lăsând să curgă viața din mine, celulele mele vor fi bine hrănite și le vor înlocui pe cele de care nu mai am nevoie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s