Depresia – cauzele psiho-afective și tratament psihoterapeutic și bioenergetic

Depresia nervoasă, numită de obicei depresie, este o stare patologică marcată de o tristețe profundă, însoțită de o durere morală, de pierderea stimei de sine și de o încetinire a funcțiilor psiho-motorii. Depresia se traduce prin devalorizare și culpabilitate, care mă rod pe interior, două elemente fără de care nu există depresie.

Imediat ce rezolv unul dintre cele două elemente, voi ieși din depresie. Dacă sunt o persoană depresivă mă simt nefericit, simt că nu valorez nimic. Este posibil chiar să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt. Trăiesc în trecut și îmi este greu să mă detașez de el. Prezentul nu există, iar viitorul mă sperie. Îmi este imposibil să trăiesc aici și acum. Prefer să trăiesc mereu în trecut, să privesc mereu în urmă. Actualitatea mă lasă indiferent. Nu am chef să fac nimic. Pentru a nu fi frustrat, mai ales pe plan sexual, mă privez de toate dorințele mele. Nu vreau să mă ocup de mine. Este foarte important să fac o schimbare în modul meu de a vedea lucrurile acum, deoarece nu mai este ca în trecut. Depresia este de multe ori o etapă decisivă în viață, de exemplu în adolescență, deoarece mă obligă să mă redefinesc.

Vreau cu orice preț să am o viață diferită. Sunt bulversat între idealurile și visele mele și realitate, între ceea ce sunt și ceea ce vreau să fiu, să devin. Există un dezechilibru interior, poate de natură chimică sau hormonală, și astfel identitatea mea este confuză. Mă simt limitat în spațiul meu și îmi pierd bucuria de a trăi, esența existenței mele. Mă simt inutil, nefericit, obosit, și am sentimentul că sunt o povară pentru ceilalți. Am tendința de a mă resemna ușor și vreau să abandonez totul, să mă retrag. Îmi provoc multă presiune prin faptul că îmi îngrop emoțiile în adâncul meu. Când presiunea devine prea mare apare depresia. Ceilalți sunt obligați să îmi preia unele responsabilități. Această presiune poate proveni, de asemenea, de la părinții mei, de la partenerul/partenera de viață, de la șeful meu, sau pur și simplu, de la societate.

Obligația de a reuși, de a avea o reputație bună, de a oferi imaginea celui care a reușit în căsnicie, în viața de familie, sau în cea profesională, toate acestea contribuie la amplificarea stresului meu. Mă întreb tot mai des dacă nu mi-am fixat ștacheta prea sus și, imediat ce intervine un eveniment care răstoarnă totul, apare depresia. Mă simt presat, neputincios și inferior. Cu alte cuvinte, depresia își are originea într-o situație pe care o trăiesc față de teritoriul meu, adică față de ceea ce îmi aparține, de spațiul meu vital, fie că este vorba despre persoane cum ar fi părinții, copiii sau prietenii mei, animele – câinele meu, peștișorii mei, sau de lucruri munca mea, casa mea, mobila mea etc.

Conflictul pe care îl tăiesc poate fi legat de un aspect cu privire la teritoriul meu, pe care mă tem că îl pierd, de o ceartă cu privire la teritoriul meu și care mă deranjează – de exemplu certurile clasice între frați și surori, sau de ceva ce am pierdut deja și față de care îmi reproșez anumite cuvinte sau gesturi. Iată câteva expresii care arată cum mă pot simți: Mă sufoci!; Îmi iei aerul!; Vreau spațiu! etc. Uneori simt, de asemenea, o dificultate în a îmi delimita sau a îmi spațiul, teritoriul personal. Ce anume îmi aparține doar mie și ce aparține celorlalți? Sunt tot timpul nemulțumit de o situație care implică adesea un membru al familiei mele.

Persoanele depresive sunt adesea foarte influențabile de către anturajul lor. Simt tot ceea ce se întâmplăîn jurul meu și acest lucru îmi decuplează sensibilitatea, iar de aici provine un sentiment de limitare și impresia de a fi invadat de către ceilalți. În loc să am o anumită detașare trăiesc totul prea de aproape, lucru care îmi consumă multă energie inutil. Chiar dacă aș lupta, știu că aș pierde. Am tendința de a nu termina ceea ce încep. Mi se pare copleșitor sentimentul că tot ceea ce fac, nu fac suficient de bine. Pot avea tendința de autodistrugere. Sunt nostalgic, mă retrag în carapacea mea, docil precum un câine, pentru a nu deranja pe nimeni. Am impresia că sufăr și că voi muri. Râsul nu mai face parte din viața mea. Pot, de asemenea, să am o nevoie de atenție, pentru a mă ajuta să mă valorizez. Depresia devine în acest caz un mijloc inconștient pentru a îi manipula pe cei din jurul meu. Pot consuma multă energie pentru un proiect sau pentru ceva care îmi place, dar nu este poate cea mai bună soluție pentru mine. Sunt însă atât de concentrat asupra lucrului pe care mi-l doresc, încât nu văd tot binele care mi se întâmplă. Trebuie să mă obișnuiesc să am o viziune de ansamblu asupra evenimentelor și să înțeleg că acest lucru este mai bun decât tot ceea ce îmi doream.

Depresia postnatală survine la câteva săptămâni după naștere, uneori câteva luni. Mă simt descurajată, îmi este teamă că nu mă voi descurca și nu știu ce să fac. Bebelușul poate că  a umplutut temporar un gol. Acum mă confrunt cu mine însămi, cu golul și cu singurătatea pe care le simt. Deoarece nu cred în posibilitățile și în forțele mele, nu știu cum voi reuși. Toate acestea pot fi amplificate de amintiri din propria mea copilărie, sau de la nașterea mea, care au fost dureroase. Indiferent care este motivul depresiei, verific începând de acum cauzele auxiliare stării mele depresive. Poate am trăit o presiune în copilărie? Care sunt evenimentele importante pe care le-am trăit în copilărie și care mă fac acum să îmi condsider viața ca fiind lipsită de sens? Care este drama vieții mele care încă mă roade pe interior? Este vorba despre pierderea unei ființe dragi, a rațiunii mele de a fi, sau a direcției mele de viață pe care nu mai reușesc să o găsesc? Fuga de responsabilități și de realitate nu îmi folosește la nimic, sinuciderea de exemplu, chiar dacă acest lucru pare a fi soluția cea mai ușoară. Este important să constat care sunt responsabilitățile mele, deoarece voi acea nevoie de ceva mai puternic decât antidepresivele pentru a îmi alunga depresea. Trebuie să ajung la originea acesteia, să îmi vindec răul din suflet.

Cât despre deprimare, aceasta este o tulburare și o perioadă de tristețe, de dezgust, de slăbiciune, de copleșire și de descurajare. De obicei durează puțin, între o zi și câteva zile. Se mai numește și depresie sezonieră sau depresie de iarnă, fiind o stare care apare cel mai adesea toamna și iarna. Este perioada în care se scurtează ziua și lumina. Am o mare nevoie să mănânc și să dorm, la care se adaugă simptomele depresiei. Întunericul care devine din ce în ce mai prezent îmi amintește părțile întunecate ale personalității mele, precum și situațiile conflictuale în care nu întrezăresc lumina de la capătul tunelului și pentru care nu mi se pare că există soluții. Privesc tot ceea ce mi se întâmplă într-un mod negativ. Mă simt neputincios și victimă. Mă retrag în adâncurile mele și întrerup orice comunicare, chiar și pe aceea cu mine însumi, pentru a evita orice analiză și responsabilizare.

Vindecare

Accept să îmi acord un răgaz în viață. Privesc cu detașare ceea ce mi se întâmplă și accept să văd care sunt lecțiile pe care le am de învățat. Îmi concentrez atenția pe prioritățile mele și conștientizez faptul că viața îmi oferă multe cadouri. Îmi acord momente frumoase, timp pentru odihnă și pentru a îmi regăsi resursele. Redevin astfel stăpân pe viața mea și am energia necesară pentru a îmi duce la capăt toate proiectele.

Accept să fiu unic. Am tot ceea ce îmi trebuie pentru a îmi schimba destinul și pot alege în mod conștient să las viermele să se transforme în fluture. Am de ales între a abandona și a lupta. Încerc să rezist și să văd că evenimentele se petrec așa cum vreau eu. Devin mai disciplinat, încep lucrurile unul câte unul, pe rând, având grijă să termin ceea ce am început. Fiind mai responsabil dobândesc mai multă libertate și eforturile mele sunt recompensate. Reîncep să fac proiecte, să visez. să îmi creez viața așa cum vreau eu, respectând ceea ce sunt. Nu mai am nevoie de aprobarea celorlalți. Îi las să trăiască și îmi rezerv dreptul și spațiul necesar pentru a mă împli. Nu mă despart de sarcinile pe care le car după mine decât pentru a le conștientiza. Sunt eu însumi, pur și simplu. Dacă încetez să mai creez o presiune inutilă, atunci depresia va dispărea în mod firesc.

Jaques Martel – Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor; Cauzele subtile ale îmbolnăvirii

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să discutăm mai multe pe tema lui și/sau temele conexe, vă rog să nu ezitați să mă sunați la numărul de telefon 0724 511 176 (număr cu tarif normal), să scrieți un comentariu aici, să trimiteți un e-mail la adresa luminasinelui@yahoo.ro, sau să folosiți pagina de Facebook Lumina Sinelui . Vă asigur că vă voi ajuta cu toată dragostea și lumina! Vă mulțumesc anticipat și vă aștept!

Cu drag,

Radu Mihai Fătulescu – Terapeut Theta Healing și Holistic și Consilier Dezvoltare Personală și de Afaceri

Așa să ne ajute Dumnezeu!

La mulți ani!

Un An Nou magic vă doresc!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s