Călătoria Eroului – Amintiri din Eden

Toţi avem o traumă din cauza căreia suferim, dar avem şi o amintire a Grădinii Edenului, la care aspirăm să ne reîntoarcem – poate că este momentul în care mama ne-a aşezat seara în pat, casa copilăriei, o iubire din adolescenţă, sau o perioadă în care vieţile noastre păreau lipsite de griji. Se poate spune chiar că ne petrecem prima parte din viaţă încercând să ne pierdem candoarea, iar restul vieţii încercăm să o regăsim. Aceasta nu este întotdeauna o sarcină uşoară -la urma urmei, lui Parsifal i-a luat aproape întreaga viaţă ca să poată reintra în Castelul Graal-ului.
Eden
Mulţi dintre pacienţii mei s-au devotat căutării Graal-ului, dar ei nu au reuşit să facă nimic altceva decât să rătăcească fără scop prin pădurea copilăriei, a serviciului, a căsătoriei, a căderilor şi a succeselor. Au petrecut ani în şedinţe de psihoterapie, încercând să înţeleagă momentul în care au fost răniţi ultima dată, în loc să vindece prima dată când au fost răniţi. Adesea, ei doresc să-mi povestească despre cel mai recent incident care le-a produs durere – ceea ce eu le explic că este, probabil, a 27-a versiune a traumei originare, care îi făcuse să dezvolte credinţe şi comportamente ce produseseră problema actuală. Aceasta este trauma pe care vrem să o vindecăm – şi nu a 27-a versiune a ei!
De fapt, pot exista doar câteva teme majore de vindecare pe parcursul vieţii, dar toate au ca sursă traumele noastre originare. Restul durerilor noastre psihice şi fizice – indiferent de cât de cumplite ar fi – sunt incidente care exprimă aceste teme, în diferite forme narative. Ele sunt filme de mâna a doua, dar care au la bază acelaşi scenariu. Când ajungem să înţelegem aceste teme invariabile, putem să ni le asumăm, să ne eliberăm de influenţele lor şi să devenim autorii propriei noastre poveşti.
Dacă vom continua să retrăim traumele care ne-au marcat iar şi iar, vom sfârşi prin a le transfera copiilor noştri. Acest fenomen este cunoscut printre Laika drept un blestem al generaţiei, care poate fi îndepărtat doar dacă ne vindecăm noi înşine. Când o facem, există un efect de recul care se propagă înainte şi înapoi în timp, aducând iertare şi eliberare atât copiilor, cât şi strămoşilor noştri.
Suferim numai când rămânem tributari trecutului nostru – dar Laika spun că şi strămoşii noştri suferă, până când vom înceta să-i mai blamăm şi vom vindeca traumele pe care ei ni le-au transferat. Prin călătorie, putem să ne identificăm traumele originare şi să ne rescriem contractele ancestrale, vindecându-ne pe noi înşine şi stabilindu-ne o direcţie către împlinirea propriului destinul. Putem păşi apoi, din nou, în experienţa de a trăi în Edenul nostru, îndepărtând acei ochelari de cal care ne împiedică să recunoaştem pe deplin că, de fapt, nu am părăsit niciodată acel paradis.
Prin contrast cu credinţa iudeo-creştină, care spune că ne-am născut într-o stare de perfecţiune din care am fost alungaţi, mitologia şamanică spune că natura noastră perfectă rămâne întotdeauna intactă. De fapt, nici alte sisteme de credinţe nu îmbrăţişează această credinţă iudeo-creştina, cum că am fi fost alungaţi din Eden – de exemplu, aborigenii din Australia nu au fost alungaţi; nici popoarele din zona deşertului Sahara, nici popoarele amerindiene, nici cele din jungla amazoniană din Brazilia şi nici cei ce trăiesc în insulele Pacificului. Ele încă se mai percep ca şi cum ar continua să trăiască în Eden, întrucât vorbesc cu râurile, cu copacii şi cu Dumnezeu. De fapt, mitologiile primitive merg până la a declara că noi, oamenii, am fost creaţi pentru a servi şi pentru a administra şi îngriji grădina.
În timp ce aceste societăţi se străduiesc să trăiască în armonie cu natura (şi au făcut aceasta de-a lungul mileniilor), noi, occidentalii, percepem natura ca pe un adversar care trebuie jefuit şi prădat, sau ca „resursă naturală”, care trebuie consumată după bunul nostru plac. Aparent, credem că toate plantele şi animalele au fost create pentru a-l servi şi a-l hrăni pe om – că toată mâncarea din lume ne aparţine. De mii de ani găsim justificări pentru că jefuim natura. Cele mai mari păduri ale Europei au fost tăiate, forăm după petrol în zona Arctică; iar Israelul – pe care trei religii majore ale lumii îl consideră unul dintre cele mai sacre locuri de pe Pământ – are apele râurilor atât de poluate, încât oamenii mor când intră în ele. Ele sunt departe de apa în care oamenii erau purificaţi de Ioan Botezătorul.
Când o mitologie dă faliment – aşa cum se întâmplă cu cea din Vest – este necesar să se nască una nouă. Astăzi suntem în căutarea unor noi modele de a trăi şi de a ne susţine într-un mod ecologic. Eu cred că aceste noi modele se vor naşte, pe măsură ce călătorim pentru a ne vindeca trauma sufletească originară şi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
„Să reparăm trecutul și să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului” – Alberto Villoldo, Ph.D
 

Pentru programări puteți suna la numărul de telefon 0724 511 176 sau trimite un e-mail pe adresa: radufatulescu@yahoo.ro.

Investiția este sub formă de donație la latitudinea clientului, pentru terapiile desfășurate la cabinet.

Radu Fătulescu – Maestru Reiki și Terapeut Theta Healing

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s