Călătoria Eroului – Descoperirea traumei noastre originare

Pentru a ne repara trecutul, trebuie ca, mai întâi, să intrăm în Spaţiul Traumelor şi să descoperim povestea rănirii noastre originare – cum s-a petrecut, cine au fost făptaşii, când a apărut şi cum continuă povestea să trăiască în noi. Acest spaţiu conţine informaţii despre rădăcinile tuturor traumelor emoţionale, ori a problemelor de sănătate Amintirea accidentului este adesea reprimată, aşa că faptul de a-1 vizualiza încă o dată poate fi extrem de vindecător prin el însuşi. Totuşi, doar călătoria spre acest spaţiu nu vă va vindeca – aceasta se va petrece mai târziu. În acest spaţiu veţi înţelege circumstanţele în care s-a produs pierdea de suflet originară – ceea ce reprezintă doar primul pas către vindecare.
Izgonirea din Paradis
În Spaţiul Traumelor vom găsi o piesă de teatru sau o dramă în plină desfăşurare, care ne prezintă poveştile ce trăiesc în noi şi care ne regizează dansul propriei vieţi. Aceste poveşti pot să nu fiecomplet adevărate, dar ele sunt adevărate din punct de vedere emoţional. Ele sunt rutine adiacente, repetate în permanenţă de către creierul limbic. Amintiţi-vă că subconştientul ne vorbeşte în limbajul viselor şi al basmelor – cu alte cuvinte, ceea ce veţi descoperi în Spaţiul Traumelor e posibil să nu fie exact ceea ce s-a produs în realitate, dar acesta este modul în care voi vă reamintiţi, iar această amintire vă defineşte scenariul vieţii. Detaliile povestirii sunt semnificative doar prin aceea că vă revelează tiparele de bază create de trauma originară – povestea, în sine, neavând nicio valoare (precum veţi ajunge să conştientizaţi mai târziu, voi nu sunteţi poveştile voastre, sau istoria voastră). Veţi fi însă capabili să aveţi un dialog cu personajele pe care le veţi găsi acolo, pentru a înţelege temele care trăiesc în structurile profunde ale sufletului vostru.
Mai devreme am menţionat faptul că amintirea evenimentelor trecute poate fi extrem de dureroasă, din cauza percepţiei noastre asupra a ceea ce s-a petrecut în acel moment. De exemplu, una dintre pacientele mele avea sentimente de abandon, deoarece, la vârsta de 18 luni, părinţii au lăsat-o cu bunicii timp de o săptămână, pentru a se mai odihni, întrucât copila avea colici, plângea şi ei nu puteau dormi. Dar, în mintea sa de copil, ea a perceput că Mami şi Tati nu se vor mai întoarce niciodată să o ia, ceea ce a rănit-o foarte adânc.
Persoanele care suferă de tulburări cauzate de stress emoţion al post-traumatic, retrăiesc evenimente dureroase, cum ar fi amintiri emoţionale ale unor întâmplări petrecute de-a lungul vieţii, chiar dacă experienţele din timpul războiului, sau alte şocuri emoţionale ori fizice s-au petrecut cu mult timp în urmă. Asta, deoarece timpul şi ceasul nu există pentru creierul limbic – astfel, o situaţie dificilă de la serviciu poate dezlănţui o întreagă secvenţă de amintiri stresante, care ies la suprafaţă printre multiplele sinapse din interiorul creierului. De aceea, atunci când călătorim prin Spaţiul Traumelor, dorim să observăm evenimentul, nu să-1 retrăim.
Retrăirea unui incident traumatic este, adesea, mai traumatizant decât incidentul în sine, întrucât prin aceasta suntem forţaţi să repetăm emoţiile dureroase, fără să mai avem contextul în sine. Uneori, evenimentele care continuă să ne producă traume emoţionale provin din vieţile anterioare. Îmi amintesc de Sally, o studentă de-a mea care a descoperit, în momentul în care a intrat în Spaţiul Traumelor, o tânără care a fost arsă pe rug. Această femeie ţipa într-un vechi dialect Gaelic, spunând că era nevinovată şi că-L iubea pe Dumnezeu. Pacienta mea a interpretat aceasta ca venind dintr-o viaţă anterioară, în care a fost persecutată, fiind suspectată de vrăjitorie. Observând această imagine, în ea s-a produs o imensă stare de eliberare, deoarece în sfârşit a înţeles de ce îi era teamă ca familia şi prietenii să nu-i descopere interesul pentru spiritualitate şi vindecare. Aceasta a explicat şi fobia sa faţă de foc – soţului ei îi plăcea să stea în faţa şemineului, iarna, dar ea nu putea să-i rămână alături decât câteva minute, înainte ca inima să înceapă să-i bată nebuneşte şi să fie nevoită să plece.
În recuperarea sufletului, putem schimba modul în care percepem evenimentul originar care ne-a rănit şi astfel ne putem schimba toate emoţiile viitoare şi reacţiile fiziologice – de fapt, putem devia traseele neuronale din creier, astfel încât acestea să conducă la bucurie, în loc de durere. Aşadar, atunci când ne angajăm în recuperarea sufletului, dorim să beneficiem de aceasta la toate nivelele spiritului, sufletului, minţii dar şi ale corpului. Nu dorim să aducem înapoi o împrejurare pe care să o înţelegem doar intelectual, ci dorim o transfor mare profundă a credinţelor, comportamentelor şi chiar a neurofizio-logiei noastre. (După recuperarea sufletului, Sally a fost în stare să discute deschis cu familia sa despre interesul pe care îl avea faţă de medicina energetică. A început chiar să se bucure de timpul petrecut alături de soţul său în faţa şemineului, deşi încă îi mai era frică de foc.)
„Să reparăm trecutul și să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului” – Alberto Villoldo, Ph.D

Pentru programări la o Călătorie a Eroului de descoperire a Adevăratului Sine puteți trimite un e-mail pe adresa: radufatulescu@yahoo.ro sau suna la numărul de telefon 0724 511 176.


Plata se poate face pe bază de donație la latitudinea clientului (pentru terapiile desfășurate la cabinet).

Radu Fătulescu – Terapeut Theta Healing

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s