Călătoria eroică a Lisei – Vindecarea leucemiei

Când am întâlnit-o pe Lisa, avea 45 de ani şi se lupta cu o formă gravă de leucemie produsă de o perturbare a cromozomilor, pe care moştenise. Era foarte speriată de gravitatea bolii şi, din trei în trei luni, călătorea de la Houston la Los Angeles, pentru a-şi controla starea. Atunci când am realizat împreună recuperarea sufletului, am descoperit că Spaţiul Traumelor era un spaţiu întunecat şi tenebros. Printre umbre am descoperit statuia unei femei cu un cuţit în inimă, care nu voia deloc să ne vorbească sau să ne răspundă. Atunci când am mers în Spaţiul Contractelor Sufletului, am găsit un anunţ scris pe o tablă, care spunea: „Mai bine mor, decât să trăiesc cu pierderi”. Ne-am continuat călătoria şi am intrat în Spaţiul Graţiei, unde am găsit o fetiţă care el a aşezată pe podea şi se juca. Ne-a zâmbit şi şi-a continuat jocul.
Theta Healing
La scurt timp după ce a fost diagnosticată cu cancer, Lisa a început să ceară informaţii despre copilăria ei de la o mătuşă şi a descoperit o poveste traumatizantă din trecut. Când Lisa avea 19 luni, tatăl ei îi omorâse mama şi apoi i-a înjunghiat în piept şi pe cei doi copii – pe Lisa şi pe fratele ei, în vârstă de patru ani. În ziua următoare, poliţia a găsit copiii sângerând lângă mama măcelărită, iar tatăl ei s-a sinucis după câteva zile. Timp de 45 de ani, Lisa nu şi-a adus niciodată aminte de aceste evenimente. Nu cunoştea împrejurările în care îi murise părinţii, chiar dacă ea şi fratele său mai aveau cicatrice, undeva mai jos de inimă. Ea a considerat întotdeauna că mătuşa şi unchiul care-i crescuseră pe cei doi copii erau părinţii ei, şi acceptase că tot ce avea legătură cu părinţii ei biologici era un secret adânc şi
întunecat, pe care nu trebuia să-1 discute. Credea că cicatricea de sub sânul său stâng era un semn din naştere. Era evident că, în subconştient, Lisa nega acel accident. Ceea ce i se întâmplase era cumplit pentru mintea unui copil – dar era şi mai înfiorător pentru un adult.
Până în momentul călătoriei de recuperare a sufletului, pacienta mea nu a realizat că acea traumă a măcinat-o profund în interior. în acea noapte, Lisa s-a trezit cu senzaţia că e înjunghiată în inimă – şi a fost atât de înspăimântată, cum nu mai fusese niciodată până atunci. Vederea statuii cu cuţitul înfipt în piept a declanşat în ea o amintire care i-a generat o durere fizică şi nu a mai vrut să se mai întoarcă în Spaţiul Traumelor, temându-se că va fi copleşită de supărare (însuşi Spaţiul Contractelor părea un loc prea dramatic şi o intimida). Lisa şi-a văzut trauma originală, corpul său şi-a amintit… iar ea a devenit conştientă de contractul sufletului care avea legătură cu faptul că inima ei fusese rănită. într-o interpretare simbolică a incidentului din copilărie, ea avea chiar un cateter prin care primea chimioterapia şi care era plasat chiar în apropiere de inimă – o gaură deschisă lângă inima ei, cu un tub care intra în ea.
În fizică există teoria „analizei punctului critic”, care arată că trebuie să acţionezi acolo unde un efort minim va avea efecte maxime. în acest scop, ştiam că era necesar să experimentăm forţa pozitivă a vieţii, reprezentată de fetiţa care se juca cu nişte jetoane şi pe care Lisa o găsise în Spaţiul Graţiei, înainte ca să putem vizita din nou Spaţiul Traumelor. Imediat după recuperarea sufletului, i-am cerut Lisei să joace arşice în imaginaţie, mai întâi prinzând un jeton, apoi două, apoi trei jetoane şi tot aşa, până când le-a prins pe toate douăsprezece. Lisa s-a străduit să facă jocul din ce în ce mai complex. Era perfect pentru ea, întrucât necesita îndemânare, dexteritate şi concentrare, dar era în întregime un joc ce nu cerea un efort cerebral. Pe măsură ce jocul devenea mai complex, trebuia să renunţe la nevoia ei obişnuită de a deţine controlul. După runda finală, când a prins toate jetoanele imaginare, avea un zâmbet larg pe faţă.
Acest exerciţiu a ajutat-o pe Lisa să-şi primească partea de suflet tânără şi fără răni. A făcut-o întinzând mâinile şi urându-i fetiţei pline de graţie, bunvenit în chakra inimii sale. A simţit cum energia copilei îi pătrunde în tot corpul. De asemenea, jocul i-a permis să înţeleagă că avea cunoştinţele şi dexteritatea de a se juca şi în viaţa reală. După joc, am călătorit înapoi în Spaţiul Traumelor şi am revăzut statuia cu cuţitul în inimă. în pofida evidenţei, Lisa tot nu înţelegea de ce mai era statuia acolo. Tot ceea ce ştia, era că se simţea paralizată de prezenţa acesteia. Am rugat-o să scoată cuţitul din inima statuii. Dintr-o dată, mâinile ei au început să se mişte, iar ea a devenit conştientă că putea să scoată acel cuţit care mai era, simbolic şi energetic, înfipt în inima sa. Câteva luni mai târziu, Lisa s-a întors la Houston pentru analize şi a descoperit că leucemia începuse să se vindece. Boala nu a mai revenit niciodată.
„Să reparăm trecutul și să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului” – Alberto Villoldo – PhD

Pentru programări puteți suna la numărul de telefon 0724 511 176 sau trimite un e-mail pe adresa: radufatulescu@yahoo.ro.

Investiția este sub formă de donație la latitudinea clientului, pentru terapiile desfășurate la cabinet.

Radu-Mihai Fătulescu – Maestru Reiki și Terapeut Psihologie Energetică, Șamanism, Theta Healing, Radiestezie și Inforenergetică

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s