Introspecția 1 – Calea Eroului

Să fii erou înseamnă să fii autorul propriei tale poveşti. Prima introspecţie este calea eroului, pentru că, atunci când îi urmezi cele patru practici, îţi transformi rănile într-o sursă de putere. Dacă ai fost rănit emoţional în anumite moduri (aşa cum am fost cu toţii), când porneşti pe calea eroului, traumele pe care le-ai experimentat pot să te ajute, cu adevărat, să îţi găseşti puterea şi compasiunea. Puteţi realiza acest lucru, lepădându-vă de poveştile trecutului – exact aşa cum un şarpe se leapădă de pielea lui. Pe parcurs, o să încetaţi să mai fiţi o victimă a ceea ce vi s-a întâmplat şi, în schimb, veţi avea posibilitatea să vă scrieţi propria voastră poveste curajoasă despre putere, vindecare şi frumuseţe. Nu mai trebuie să fiţi artistul neînţeles, rebelul dur cu inimă de aur, inocentul care a fost trădat, sau copilul părintelui abuziv.
Regele Arthur
Prima introspecţie vă arată că acestea sunt doar personaje pe care le-aţi creat, ca să vă explice ce vi s-a întâmplat. Poveştile voastre personale sunt numai firele pe care le-aţi tors – ele nu sunteţi voi. Suferinţa apare, atunci când credeţi că sunt reale – fie că aţi creat aceste poveşti voi înşivă, fie că altcineva a făcut-o pentru voi – şi le confundaţi cu realitatea. Personajele din povestea voastră devin apoi asemănătoare unor stafii flămânde, care apar la masa de seară şi se hrănesc cu resturile voastre.
E posibil să încercaţi să înţelegeţi aceste stafii şi să negociaţi cu ele, deoarece credeţi că sunt reale. Dar plângerile, pretenţiile şi setea lor de a li se da atenţie nu se mai sfârşesc: umbra tatălui pluteşte peste voi, căutând iertare sau răzbunare (aluzie la stafia regelui, din piesa Hamlet, de Shakespeare. N tr.); imaginea copiilor voştri vă spune că ar fi trebuit să-i creşteţi altfel; iar spectrul propriei tinereţi vă bântuie, mustrându-vă că aţi risipit-o. Sunteţi bombardaţi de vocile stridente ale celor pe care i-aţi nedreptăţit, sau care v-au nedreptăţit… şi care nu tac niciodată.
De fapt, dacă hrănim aceste stafii flămânde, ele vor suge forţa vitală din noi. La urma urmei, câţi oameni de cincizeci de ani cunoaşteţi care încă se mai luptă cu amintirea unei mame nevrotice sau a unui tată distant? Ne putem felicita pentru că am supravieţuit unei copilării dificile, sau putem să ne explicăm raţional tiparele noastre comportamentale, denunţând rasismul sau discriminarea sexuală pe care am suferit-o, modul în care părinţii noştri ne-au neglijat, sau oricâte alte motive logice, pentru care ne comportăm în modul în care o facem. Atâta timp cât ne agăţăm de credinţa că aceste poveşti sunt reale, rămânem blocaţi, hrănind continuu stafiile flămânde, într-un proces jalnic care imită adevărata vindecare – dar, de fapt, o împiedică.
Mult prea adesea lucrăm peste program, pentru a satisface cerinţele poveştii noastre. Câte ritualuri de familie continuă, numai pentru că toată lumea este convinsă că trebuie să le urmeze, ca să-şi exprime dragostea şi loialitatea faţă de părinţii, copii şi fraţii lor? Câţi oameni îşi petrec vieţile în şedinţe care au puţin scop practic, cu excepţia faptului că perpetuează ideea că indivizii productivi au multe şedinţe importante? Câţi studenţi se forţează să aleagă cursuri practice de studiu, mai degrabă decât să-şi urmeze îndemnul inimii? Când alungaţi stafiile de la masa voastră şi vă desprindeţi de poveştile proprii despre ceea ce „se cuvine”, e „corect” şi „cel mai bine”, vă eliberaţi pentru a explora misterul a cine sunteţi cu adevărat – voi şi ceilalţi oameni din viaţa voastră. Prima introspecţie este asociată cu nivelul şarpelui – corpul fizic, lumea materială şi percepţia senzorială – şi, pe măsură ce o stăpâniţi, o să începeţi să vedeţi dincolo de nivelul cel mai simplist şi concret al realităţii.
O să începeţi să recunoaşteţi evenimentele din viaţa voastră, care v-au format şi modelat, la fel ca şi modul în care părinţii şi cultura v-au afectat persoana care aţi devenit. Şi atunci, când o să depăşiţi acea poveste, puteţi crea o alta nouă, care se potriveşte mai bine călătoriei unui erou. Puteţi să vă desprindeţi de povestea plicticoasă a unui bărbat de vârstă mijlocie care îşi retrăieşte adolescenţa, sau a unei femei în a cincea decadă a vieţii, care încearcă să arate şi să se poarte ca şi cum ar avea douăzeci de ani, şi să începeţi să scrieţi o poveste mult mai originală, pentru voi înşivă. O să recunoaşteţi coregrafia Divină a evenimentelor din trecut, care v-au propulsat în călătoria voastră de vindecare, învăţare şi descoperire.
Alberto Villoldo – Cele Patru Introspecții

 

Pentru programări puteți suna la numărul de telefon 0724 511 176, sau trimite un e-mail pe adresa radufatulescu@yahoo.ro.

Investiția este sub formă de donație la latitudinea clientului, pentru terapiile desfășurate la cabinet.

Radu FătulescuTerapeut Reiki și Theta Healing

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s