Miturile şi poveştile din cultura noastră

Când recunoaşteţi povestea în care sunteţi prizonieri şi cu care aveţi o complicitate secretă, puteţi decide să vă eliberaţi de ea. Dar, mai întâi, trebuie să o identificaţi. De aceea, miturile arhetipale -acele poveşti despre zei şi eroi – sunt atât de preţioase. În ele putem să vedem propriile noastre călătorii, însoţite de lecţiile pe care trebuie să le învăţăm, pentru a le transcende. Tot aşa cum ne agăţăm de poveştile personale care ne fură puterea, acceptăm şi miturile culturale mai mari, care vorbesc despre nevoia de a juca rolul victimei, al salvatorului, sau al torţionarului. Psihologii spun că jucăm rolul acestor personaje în vieţile noastre de fiecare zi. Retrăim poveştile bărbaţilor şi femeilor care triumfă în faţa provocărilor, eşuează din cauza unui defect fatal al caracterului lor, sau sunt recompensaţi pentru sacrificiile făcute. Ne percepem pe noi înşine suferind ca Iov, sau depunând un efort herculean.
Regele Arthur
Chiar şi cei care nu sunt conştienţi de poveştile arhetipale se identifică cu ele, în mod inconştient. De exemplu, acum câţiva ani, unii oameni erau nemulţumiţi de reportajele din mass-media, despre moartea tragică a Prinţesei Diana, care păreau s-o umbrească pe sfânta Maica Tereza, o femeie care devenise simbolul însuşi al sacrificiului de sine şi care murise în aceeaşi săptămână. Se întrebau de ce ar trebui să ne concentrăm atât pe viaţa unei tinere cu probleme, de viţă regală, când lumea pierduse pe cineva care urma cu siguranţă să fie propus spre canonizare de către Biserica Catolică. Răspunsul este că mass-media reacţiona la faptul că mai mulţi oameni se identificau cu Prinţesa Diana, decât cu Maica Tereza. În viaţa reală, amândouă aceste femei erau persoane complicate, ca oricine altcineva, dar noi eram capabili să ne identificăm cu legenda din viaţa lor, care se potrivea cel mai bine scopurilor noastre. O vedeam pe Maica Tereza ca pe un salvator suprauman, iar acţiunile ei erau atât de neobişnuite, încât noi nu puteam să ne măsurăm cu ea.
Prin urmare, puteam fi inspiraţi de ea, fără să ne simţim obligaţi să-i urmăm exemplul de sacrificiu, compasiune şi dragoste, care părea prea măreţ pentru ca noi să-1 înţelegem (chiar dacă Maica Tereza însăşi a spus: „Dumnezeu ne-a creat ca să facem lucrurile mici, cu mare dragoste”). Prinţesa Diana, pe de altă parte, părea extrem de umană: credea cu inocenţă în soţul ei mai bătrân, ca apoi să fie trădată de el; era generoasă, amabilă şi plină de compasiune şi totuşi, soacra ei o dezaproba; a căzut în adâncurile disperării, ale bulimiei şi ale depresiei. Apoi s-a ridicat din postura de victimă, ca pasărea Phoenix, şi a devenit o mamă minunată şi o susţinătoare altruistă a celor mai puţin norocoşi, cum ar fi victimele minelor de teren şi bolnavii de S.I.D.A.
Mulţi oameni îşi doreau să fie atât de rezistenţi pe cât părea a fi Diana. Pentru mulţi, faptele vieţii – şi ale morţii – sale erau mai puţin importante decât măreţul mit al unei femei care şi-a revendicat puterea, a încetat să mai fie o victimă şi nu a devenit niciodată acră sau egoistă. Mitul creat în jurul ei a părut mai apropiat, decât cel creat în jurul maicii Tereza. Astfel, mulţi au resimţit pierderea ei ca pe ceva personal. Când ne uităm la poveştile din mass-media, ne vedem pe noi înşine. Ne identificăm cu personajele din filme, cu celebrităţile care îşi îmbunătăţesc, cu atenţie, imagina publică şi cu oamenii obişnuiţi din spectacolele „reality” de televiziune, ale căror epopei au fost regizate de profesionişti ce ştiu cum să construiască o poveste care să ne atragă sau să ne respingă. Nu vrem cu adevărat să ştim că starul rock sau actorul de televiziune cutare este furios şi acrit, pentru că zilele sale de glorie au apus. Vrem ca el să participe la credinţa noastră comună că, atunci când cei puternici cad, ei se reinventează, descoperă un scop nou şi sunt mai fericiţi decât visaseră vreodată că ar fi posibil. Chiar dacă, de obicei, nu suntem conştienţi de ele, aceste mituri reambalate ne creează dependenţă.
Povestea Prinţesei Diana este o versiune a vechiului mit grec despre Psyche şi călătoria ei în lumea subterană, în căutarea cremei miraculoase a Persefonei (adică fericirea). Povestea lui Donald Trump este o versiune cizelată a mitului lui Parsifal şi căutarea Sfântului Potir, ca şi eşecul eroului de a urma sfatul de a nu seduce, sau de a nu fi sedus de o fecioară frumoasă. Problema este că aceste mituri antice nu ne mai susţin şi nu mai sunt productive pentru lumea contemporană. Mai degrabă, ele ne ţin blocaţi în stare de victime, ca salvatori, cu o senzaţie plină de furie că numai noi avem dreptate – sau în iluzii despre noi înşine pe care nu le analizăm, pentru că ne este frică să nu se vadă că suntem impostori sau rataţi. Când nu suntem capabili să ne ridicăm din cenuşă, cădem în disperare.
Călătoria noastră vindecătoare nu poate progresa dacă nu ne lepădăm de aceste mituri vechi şi nu rezistăm tentaţiei de a retrăi aceleaşi vechi poveşti obosite, pe care le auzim de milenii. Se cuvine să ne îndepărtăm de tot ceea ce am crezut noi că trebuia să facem sau să fim, pentru a fi iubiţi şi acceptaţi de către ceilalţi. Astfel, noi devenim actorul, în loc de a fi doar cel care reacţionează, devenim creatorul mitului, în loc de continuatorul său. Aducem sacrul în fiecare moment şi facem ca experienţele noastre să devină epopei. Puteţi face asta atunci când admiteţi că fiecare poveste este o profeţie care se împlineşte singură. Puteţi să vă spuneţi povestea într-un asemenea mod, încât să vă revendicaţi nobleţea şi puterea… într-un mod în care nu a mai fost spusă înainte. Aceasta este călătoria eroului.
Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

Pentru programări puteți suna la numărul de telefon 0724 511 176 sau să trimite un e-mail la adresa radufatulescu@yahoo.ro.

Investiția este sub formă de donație la latitudinea clientului (pentru ședințele de la cabinet).

Radu Fătulescu – Terapeut Reiki și Theta Healing

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s