Resetarea și rescrierea poveștii voastre

Vechii Laika foloseau foarte puţin dogma, inclusiv religia tradiţională a poporului lor, dar îi tolerau pe preoţii nativi, care erau protectorii poveştilor din cultura lor. Ei înţelegeau că acele poveşti – ca şi ale noastre, din Biblie – serveau ca să transmită valorile care păstrau societăţile noastre. Cu toate astea, ei nu respectau într-atât vechile poveşti, încât să le fie teamă să le exploreze pe cele noi. Ei admiteau că schimbarea este o parte a experienţei umane şi că obiceiurile unei anumite perioade, sau ale unui anumit popor, pot deveni demodate. Laika cred că preoţii – nu numai preoţii spanioli, dar şi cei din propria lor cultură – repetă poveşti pe care nu ei le-au scris, acelea despre experienţa altui om, cu Divinul. Ei văd religia ca fiind ceva simplist, care foloseşte naraţiunea pentru a explica spiritualitatea, iar metafora, pentru a exprima înţelepciunea. Protectorii Pământului cred că aceste poveşti ne ajută să înţelegem anumite concepte, dar nu sunt la fel de valoroase ca experimentarea directă a Divinului, la nivelul percepţiei vulturului. Ei consideră că preoţii practică un fel de teatru, care face ca imensul mister al Creaţiei să fie accesibil minţii umane. Asta, pentru că religia se bazează pe credinţă, în vreme ce o practică spirituală se bazează pe o experimentare personală a Divinului. Laika sunt extrem de concentraţi să dezvolte înţelepciunea experienţei – şi cred că fiecare dintre noi trebuie să facem asta, pe cont propriu. Atunci, poveştile pe care le inventăm devin propriile noastre legende sacre despre aventuri eroice.
Contractele-Sufletului
În cadrul sesiunii de lucru vom scrie împreună două poveşti. Prima este cea pe care o spuneţi de mulţi ani, şi care începe cu: „A fost odată ca niciodată, când barza a adus un bebeluş, dar nu acolo unde trebuia.”. Continuaţi şi acceptaţi să scrieţi povestea vieţii voastre – inclusiv despre părinţi, relaţii, căsătorie şi carieră, care nu sunt aşa cum trebuie. Scrieţi asta ca pe un basm, de parcă i s-ar fi întâmplat cuiva de mult de tot, şi notaţi momentele când voi eraţi victima, agresorul şi salvatorul şi pe cine aţi distribuit în aceste personaje. Când aţi terminat, scrieţi din nou povestea – dar, de data asta, începeţi cu cuvintele: „A fost odată ca niciodată, când barza a adus un bebeluş la casa potrivită.”.
Amintiţi-vă că poveştile vindecătoare explică de ce s-au întâmplat evenimentele, exact aşa cum trebuiau să se întâmple pentru a vă aduce lecţii valoroase, care vă vor duce mai departe în călătoria voastră. Poate că aţi fost abuzaţi când eraţi copil – dar asta a fost tocmai ce voia sufletul vostru să învăţaţi despre puterea şi compasiunea de care aveaţi nevoie – şi aţi ales casa perfectă în care să fiţi lăsaţi. Bineînţeles că e groaznic să fii abuzat, dar amintiţi-vă că ceea ce scrieţi aici este povestea unei călătorii epopeice, a lecţiilor şi a vindecării. Deoarece părinţii voştri erau abuzivi verbal, este posibil să fi învăţat că cei care îi vorbesc de rău pe alţii, în încercarea de a-i răni, sunt profund nesiguri şi nefericiţi – iar asta nu are nimic de-a face cu voi. Poate că aţi găsit chiar un grăunte de adevăr în cuvintele lor. Sau, eventual, lecţia pe care aţi învăţat-o a fost că puteţi accepta că sunteţi imperfecţi şi că decideţi cât de mult efort sunteţi dispuşi să faceţi, pentru a vă schimba, fără să vă simţiţi constrânşi să deveniţi mai buni, doar pentru a răspunde aşteptărilor celorlalţi.
Dacă, în timp ce vă scrieţi povestea, nu vă simţiţi bine pentru că nu v-aţi învăţat încă lecţiile, e în regulă – scrieţi-o ca şi cum aţi fi făcut-o deja. Poate că vreţi să reveniţi la ea mai târziu, pentru a o remodela. Când începeţi să credeţi această nouă poveste, ea va începe să se îndeplinească. Veţi fi devenit povestitorul vieţii voastre – iar, ca rezultat, universul, admiţând că v-aţi învăţat lecţiile, va înceta să vă mai trimită înapoi la şcoală. Repetând mereu noile poveşti, descoperim moştenirea pozitivă, care ne redă puterea ce ni s-a dat iniţial. De exemplu, Laika păstrează amintirea conchistadorilor, nu ca pe o forţă devastatoare care a distrus tot ce era de valoare în lumea lor (aceasta este viziunea populară), ci ca pe un catalizator pentru o epocă în care Protectorii Pământului vor fi în mod special atenţi să păzească şi să preţuiască introspecţiile. Fiindcă aceste învăţături înţelepte au fost ascunse, ele au devenit încă şi mai valoroase.
Într-o zi, pe când mă plimbam singur prin Anzi, am fost surprins de o şoaptă familiară. Am crezut că auzisem vocea tatălui meu, care-mi spunea: „Până când n-o să-ţi dai seama de ce te-ai născut fiul meu, o să continui să îmi trăieşti viaţa”. Aceasta m-a lansat într-o investigaţie de doi ani a istoriei familiei mele, unde am descoperit acest tipar al pierderii. Apoi, m-am întors la mesajul tatălui meu şi am înţeles că făcusem o greşeală de punctuaţie. Ceea ce încercase el să-mi spună era: „Până când n-o să-ţi dai seama de ce te-ai născut, fiul meu, vei continua să trăieşti viaţa mea”. Atunci am putut să-i mulţumesc pentru sfatul lui înţelept şi să nu-1 mai fac responsabil pentru soarta mea. Sarcina mea era să-mi dau seama ce am venit să învăţ în această viaţă – pe parcurs, am devenit autorul propriei mele poveşti. Nu mai trebuia să retrăiesc, fără să ştiu, viaţa tatălui meu şi să continui să fac aceleaşi greşeli pe care le făcuseră el şi chiar tatăl lui.
Mai mult, propriul meu fiu fusese eliberat în întregime de „blestemul familiei”. Când ne rescriem povestea, ne ridicăm strămoşii din tină, nu-i mai facem responsabili pentru vieţile noastre şi ne eliberăm de moştenirile negative pe care ni le-au transmis. Renunţăm la poveşti cum ar fi: „Sunt o nevrotică, pentru că mama mea era complet nebună”, sau, „Sunt furios şi neînţeles, exact cum era şi tata, şi tatăl lui”. Nu mai suntem victime ale nebuniei strămoşilor noştri – în schimb, îi putem onora şi le putem mulţumi pentru darurile lor, indiferent de cât de dureros a fost să le primim.
Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

Pentru programări puteți suna la numărul de telefon 0724 511 176 sau să trimite un e-mail la adresa radufatulescu@yahoo.ro.

Investiția este sub formă de donație la latitudinea beneficiarului, pentru ședințele de la cabinet.

Radu Fătulescu – Terapeut Reiki și Theta Healing

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s